Moartea este cea mai bună dietă!? - sau moda anorexiei nervoase

Utilizăm cookie-uri pe site-ul web pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizare în timp ce navigați în siguranță. Specificație

Anorexia nervoasă (prescurtată ca AN) este o simplă dorință de acest fel, o formă de foame manifestată printr-un comportament distorsionat.

AN ieri și azi

Antecedentele istorice ale anorexiei nervoase sunt condimentate cu convingeri religioase, gândindu-ne doar la sfinții înfometați, regulile de post care simbolizează purificarea. Astăzi, boala se răspândește și distruge în umbra unui cu totul alt tip de cult, care în 1873 a devenit o boală acceptată. Prevalența sa este izbitoare: în Ungaria, acum aproximativ 20 de ani, era cunoscută doar de câțiva profesioniști, iar acum conceptul său a ars în conștiința publică. Numărul pacienților nu numai că crește în psihiatrie, ci și ca rol constant în mass-media. Prin urmare, putem învinui vedetele osoase, societatea însăși, faptul că fiecare vârstă și cultură „are propriile probleme”. În timp ce în Mauritania obezitatea este idealul frumuseții, în țările europene fetele se mor de foame. Corpul și-a pierdut demult caracterul de „templu al sufletului” și, în schimb, a preluat funcția unui panou pe care nu-l mai respectăm, nu îl valorizăm, ci îl exploatăm și exploatăm, fie că este intenționat, fie inconștient, modelând, modelând - până murim.

Fete adolescente expuse riscului

Anorexia, ca și tulburările de alimentație, apare de obicei la fetele tinere, de obicei între 12 și 18 ani. Studiul care a constatat că este a treia cea mai frecventă boală în rândul adolescenților (după obezitate și astm) este motivant. Fetele care sunt maximaliste, subdezvoltate în dezvoltarea psihosexuală și care sunt supraponderale (sau au chef) sunt deosebit de expuse riscului. Acesta din urmă are o importanță deosebită, deoarece boala este adesea o creștere excesivă a unei diete inocente. Din motive de completitudine, trebuie remarcat faptul că tot mai mulți bărbați sunt acum afectați de boală, precum și oameni care se așteaptă să fie slabi din cauza profesiei lor. (Luați în considerare aici, de exemplu, Fata intrerupta c. la un film american în care singurul păcat al unei fete tratate în psihiatrie era acela că dorea să fie dansatoare de balet.)

Simptome sau suspiciuni

Stabilirea unui diagnostic necesită expertiză, dar unele precauții și precauții nu ar trebui să afecteze. Deci, la ce merită să fie atent un părinte pentru fiica lor adolescentă?
- Greutate mica. Unul dintre criteriile de bază ale AN este pierderea în greutate crescută, resp. pierdere în greutate. La adolescenți, fluctuațiile minore de greutate pot fi luate aproape în mod natural, și există cei care sunt mai subțiri pur și simplu datorită structurii lor. Problema este pierderea în greutate de 15% (comparativ cu greutatea corespunzătoare vârstei și înălțimii), care acoperă indicele de masă corporală sub 17,5.
- Fobia greutății. Poate fi un motiv de îngrijorare dacă o fată tânără, în ciuda supletei sale, se teme de obezitate și exprimă adesea această teamă.
- Probleme de autoevaluare. În ciuda subțirelii vizibile, persoana se simte grasă, urâtă.
- Absența menstruației (amenoree). Particularitatea vârstei este că menstruația fetelor este neregulată la început, dar este un semn de avertizare dacă se pierd 3 cicluri consecutive.

Ca părinte, ca prieten laic, nu este treaba noastră să punem vreun diagnostic, să fim deschiși față de celălalt și să ne îngrijim sincer este ceea ce putem și ar trebui să facem. Nu ne ajută, de exemplu, dacă și noi îl tachinăm, îl zigzagăm pe celălalt din cauza greutății sale, poreclele care se referă la diferite animale dolofane nu sunt nici ele prea norocoase. În schimb, să oferim cât mai multe afirmări și laude pozitive. Este încântător pentru o fată să recunoască că se îmbracă frumos, dar mai important, pentru a menționa trăsăturile sale personale (cum ar fi cât de rezistentă este sau cât de bun este umorul ei). Desigur, prevenirea nu depinde doar de membrii familiei, întrucât suntem cu toții responsabili în primul rând pentru propria noastră sănătate fizică și mentală, dar putem, de asemenea, să ne îngrijim reciproc cât putem.